Fotografii in fiecare zi

Valentines, adica felicitarile acelea dragalase pe care le trimiti celor dragi pe 14 februarie. Da, noi ii iubim pe cei dragi si cand nu e 14 februarie, dar nu putem rezista inimioarelor rosii obligatorii in aceasta zi :)

Asadar, pentru felicitari de Valentine's Day cu bebe e nevoie de : un bebe (evident!) - odihnit, satul, vesel si pus pe chicotit, o inimioara de plus rosie, o patura alba, un body neutru si ... aparatul foto. Ideea cu pozatul bebelusului in body mi-a venit cand incercam sa o schimb si sa o imbrac cu altceva, dar mi-am dat seama ca body-ul gri pe care il avea pe ea merge de minune cu inimioara rosie, si mai ales, un bebe in body e dulce tare, nu-i asa? Ador piciorusele ei din pozele astea :) Deci, cum spuneam, am lasat balta ideea de a mai fotografia fetita in fustita si bentita si toate cele si am ramas la simplul body (schimbat pe la o bucata cu o salopeta la fel de simpla, dar cu inimioare colorate :) ), accentul cazand astfel pe inima cea rosie si cam mare pentru bebele meu :) Dupa ce se distreaza bebelusul cateva minute incercand sa ajunga la inimioara si s-o molfaie, fotografiile rezultate se prelucreaza si se compun mesaje cu ele :) Asta ne-a iesit noua ( avem pentru toti membrii familiei, dar nu le pun aici pe toate):




Dupa ce felicitarile cu mesajele sunt gata, daca mai sunt fotografii suplimentare prea frumoase sa fie lasate deoparte, se transforma si ele in felicitari, adaugandu-le mesaje de dragoste. Si uite asa ne trezim cu propria noastra colectie de valentines cu bebe :)










Bebelusul meu chiar a adorat sa se joace cu inimioara rosie, iar eu ador fotografiile rezultate :) Fotografiatul fetitei devine din ce in ce mai simplu, mai natural si mai distractiv cu cat creste si se implica si ea mai mult :)

Happy Valentine's Day cu intarziere - ziua iubirii e oricum in fiecare zi, nu-i asa? :)

 Da, se intampla sa stiu exact data de la care a inceput sa existe bebelusul meu ( 7 februarie ), tocmai pentru ca a fost un bebelus foarte, foarte dorit si asteptat :) Si pentru ca stiu de cand exista ea, nu pot sa nu ma gandesc zilele astea la faptul ca de un an de zile viata mea s-a schimbat total. A inceput cu starile de rau, dar mai ales cu ingrijorarile si nelinistile, a continuat cu cea mai minunata vara si cea mai pretuita sarcina, a urmat toamna care mi-a adus dovelecelul, iar acum e iarna si fetita mea are deja 3 luni si creste in continuare frumos... E incredibil ce se intampla de un an... Cand ma uit la ea parca inca mi se perinda prin fata ochilor ecografiile, analizele, burtica, operatia, spitalul... A fost cel mai grozav an de pana acum, dar e doar inceputul... Dorinta mea cea mai mare s-a indeplinit si nu pot decat sa fiu foarte, foarte recunoscatoare.





Pentru ca mi-a placut foarte mult cum au iesit fotografiile astea, mi-a venit inspiratia sa fac si niste pagini de scrap digital cu ele, si asa trebuia sa incep de undeva cu albumul bebelusului :)

 Suntem in februarie deja, a doua luna a anului, a primului an intreg pe care il voi petrece cu Ema Irina... Mai multe despre cum vad eu luna asta, luna roz-rosu a lui bunicu, am scris anul trecut aici. Si cum n-am mai terminat proiectul inceput atunci cu lunile (din motiv de doua liniute rosii care mi-au schimbat total prioritatile si mi-au umplut pentru mult timp zilele de stari de rau :) ), sper sa reusesc acum, anul acesta :)

Da, au trecut 3 luni (si un pic deja) de cand s-a nascut iubita mea. Sau prajiturica mea. Sau capsunica mea. Sau gandacelul meu. Sau oricum ai vrea sa-i spui, pentru ca ea seamana cu tot ce e frumos si dragalas pe lume, ea e tot ce e mai frumos si mai dragalas pe lume pentru mine :) Zambeste foarte mult in ultima vreme, si vorbeste pe limba ei si se bucura sa se auda si e incantata daca te apuci sa conversezi cu ea :) Asta e ocupatia ei principala acum, "vorbitul". Inca nu ia singura jucarii sa le bage in gurita, inca nu sta mult pe burtica, dar cel mai bine se pricepe la vorbit. Chiuie cand il vede pe leutul Georgica pe salteluta de joaca, se lumineaza toata cand e pusa pe masuta de infasat -locul ei preferat-si incepe sa gangureasca, tine adevarate monologuri in bucatarie, cand fiecare isi vede de treaba si ea sta in carut, ba chiar vorbeste si incetisor, parca numai pentru ea, ca un fel de alint :) Jocul ei preferat e tupa-tupa, tupa-tup, un joc cu manutele inventat pe cand inca era matusa Iu acasa :) Rade cu hohote acum cand jucam :) E o dulceata :)

S-a schimbat foarte mult de cand s-a nascut. Intr-adevar,  bebelusii cresc incredibil de repede si tocmai de aceea am de gand sa incerc sa capturez evolutia aceasta cat mai bine. Ii fac zilnic fotografii si filmulete evident, incerc sa scriu cat mai des despre ea intr-un jurnal (pentru ca sa folosesc ceea ce scriu in albumul ei), dar cel mai incantata sunt de seria de fotografii lunare, in care incerc pe cat posibil sa o surprind asa cum e ea la varsta asta micuta, si pe care le voi folosi tot pentru a face pagini de scrapbooking digital pentru albumul ei de bebelus. Pagini care vor cuprinde pozele lunare si informatii despre ea din acea luna. Am sa revin cu postarea lor cand reusesc sa le termin :)

Deocamdata, daca vreti sa vedeti cum a crescut scumpetea mea, urmeaza o serie de fotografii. Mie cel mai mult mi se pare ca s-a schimbat de la unu la doua luni, era asa de "nou-nascut" si s-a transformat in bebelus :)

Nou-nascutul meu fetita cu rochita maro ca toamna care era si cu primii ciorapei (larguti) cumparati de taticu :)

Craciunita mea :)




Prajiturica mea :)







De asemenea, am inceput sa ii fac in fiecare luna si cate o fotografie alaturi de un obiect mare (in cazul acesta un iepuroi de plus care ii apartine lui unchiul Emi), pentru a o putea compara in fiecare luna cu acelasi lucru si a observa cum a crescut. Pana acum am 3 fotografii cu iepuroiul, evident :)



Abia astept sedinta foto de la 4 luni, pentru care am deja idei multe :) Atata doar, cu fiecare serie de fotografii din astea, vor ramane in urma zilele de bebelus si vor incepe incet-incet cele de toddler (cum se traduce oare?). Repede, repede cresc copiii...

Au trecut 3 ani deja... fotografii cu bunicutu mai gasesc doar cand scotocesc tot mai adanc prin foldere, pana ajung la cel numit 2009... azi ar fi implinit 74 de ani. Fetita gangureste langa mine si sper doar ca o aude, si o vede, si zambeste la ea de acolo de unde e el acum...